Astăzi se împlinesc 21 de ani de la începutul revoluţiei de la Cluj. Acum 21 de ani ştiam deja ce se întâmplă. Radio “Europa Liberă”, “Vocea Americii” sau “Deutsche Welle” informau romanii despre evoluţia situaţiei din Timişoara şi din ţară. Tabloul era cunoscut şi clujenilor, dacă nu de la posturile de radio străine sigur auziseră de la prieteni sau cunoscuţi din vestul ţării. Să nu uităm că atunci, într-un sistem care interzicea informaţia, o cenzură sau o deforma, zvonurile erau un soi de presă nescrisă.

În acea dimineaţă nimic nu părea să prevestească cele se urmau să se petreacă. Pe platforma industrială a Clujului, cel mai mare angajator al vremii, Combinatul de Utilaj Greu (C.U.G.) număra aproape 8000 de oameni. Toţi au venit în acea zi mohorâtă la servici unde după o şedinţă pusă la cale de conducerea combinatului le era cerut să-şi manifeste adeziunea la politica partidului comunist. Acest îndemn s-a întors ca un bumerang împotriva regimului. Oamenii sătui de totalitarismul comunismului condus de Ceauşescu, scârbiţi de nivelul de trăi, flămânzi şi înfriguraţi, au hotărât să facă ceva.

Între timp, pe la orele amiezii, în Bucureşti, cuplul dictatorial era huiduit, în piaţa Palatului, de către populaţia chemată de asemenea la un miting de adeziune la politica comunistă şi de “înfierare a  acţiunilor de la Timişoara”. Întreruperea transmisiei posturilor TV şi de radio în momentul în care Ceauşescu era huiduit, a dat parcă şi mai mult curaj românilor. Era un prim semn de slăbiciune vădită a uni sistem care avea să fie îngenuncheat, nu însă fără vărsare de sânge.

În piaţa Libertăţii un miting adhoc începea să se întrame. Calin Nemeş împreună cu alţi tineri încercau să motiveze trecătorii să protesteze împotriva dictaturii. Au încercat chiar să oprească şi traficul prin piaţă. La acest moment deja se aflase în piaţă ca muncitorii de la C.U.G. urmau să pornească spre centru, la orele 14:00.

În jurul orelor 15:20 mai multe persoane aflate în piaţă, îndemnate de Călin Nemeş, au început să scandeze “Jos dictatura!”, “Libertate!”, “Timişoara” şi să cânte “Deşteaptă-te Romane!”. Cei prezenţi în piaţă au început să se exteriorizeze fără teamă cu toate că starea generală era una deosebit de tensionată.

La puţină vreme în piaţa îşi face apariţia armata. Potrivit declaraţiilor căpitanului Carp Dando, acesta împreună cu două grupe compuse din 16 militari în termen au blocat dispozitivul cuprins între agenţia CFR şi Librăria Universităţii. Potrivit martorilor şi declaraţiilor luate ulterior de procuratura militară, acelaşi căpitan Dando a dat ordinul de introducere a încărcătoarelor în arme şi de introducere a cartuşului pe ţeavă. Din fotografiile profesorului Răzvan Rotta se observă în mod clar aglomerarea intersecţiei de îndată ce armata îşi ocupă poziţiile.