Prezentăm mai jos textul rezoluţiei:

R E Z O L U Ţ I E

privind marcarea a 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi Statele Unite ale Americii

a. împărtăşind pe deplin valorile fundamentale ale statului de drept, libertăţii şi progresului social,

b. afirmând rolul deosebit de important al Statelor Unite ale Americii şi întregii naţiuni americane pentru sprijinirea consolidării, pe baza principiilor democratice, a instituţiilor statului român şi susţinerea societăţii civile din România, ca partener activ al actului de guvernare,

c. acordând o înaltă apreciere sprijinului constant al Statelor Unite ale Americii pentru realizarea obiectivelor strategice de politică externă ale României, integrarea în spaţiul valorilor şi structurilor euroatlantice şi europene,

d. subliniind interesul naţional al României pentru susţinerea politicii Statelor Unite ale Americii de promovare a principiului asigurării securităţii şi stabilităţii, printr-un sistem democratic, dezvoltare socială, cooperare şi pluralitate culturală, în Europa de Est, Balcanii de Vest, zona extinsă a Mării Negre şi Orientul Mijlociu,

e. evidenţiind interesul naţional al României pentru extinderea cooperării economice bilaterale şi stimularea investiţiilor americane în domenii strategice din cadrul economiei româneşti

Senatul României

1. salută cu căldură aniversarea a 130 de ani de relaţii diplomatice între România şi Statele Unite ale Americii;

2. reafirmă voinţa tuturor grupurilor politice parlamentare, în calitate de reprezentante legitime ale naţiunii române, de a sprijini active implementarea mecanismului de cooperare fixat prin Parteneriatul Strategic România-SUA;

3. reconfirmă opţiunea poporului român de a rămâne un aliat hotărât al Statelor Unite ale Americii şi un susţinător al consolidării permanente a relaţiei strategice transatlantice;

4. subliniază potenţialul deosebit al componentei economice a Parteneriatului strategic bilateral şi afirmă, în acest context, importanţa valorificării corespunzătoare a acestuia, prin cooperare şi comunicare intensificată, prin monitorizarea atentă şi evaluarea constantă a nivelului schimburilor economice, prin promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor şi extinderea participării investitorilor americani la proiecte din domeniul energetic şi din alte sectoare ale economiei româneşti;

5. consideră esenţială menţinerea sprijinului şi implicării Statelor Unite ale Americii în asigurarea stabilităţii şi securităţii în Balcani şi regiunea extinsă a Mării Negre, cu specială privire asupra Republicii Moldova;

6. afirmă îndreptăţirea aspiraţiilor legitime ale cetăţenilor români de a beneficia de un regim de călătorie în SUA fără vize, prin includerea României în programul Visa Waiver, fapt care ar conduce, totodată, la intensificarea contactelor directe dintre cetăţenii celor două ţări;

7. sprijină încheierea unui acord în domeniul securităţii sociale (“social security agreement”) între România şi SUA, de care să beneficieze cetăţenii celor două ţări;

8. susţine cu fermitate importanţa dinamizării palierului parlamentar al colaborării bilaterale, în contextul complex al Parteneriatului Strategic România-SUA.

Dupa cel puţin trei faze în care jucatorii României puteau marca (inclusiv o minge intrata in poarta prin offsaid) am intrat în pauză cu un scor de egalitate. În minutul 80 Bogdan Stancu preia o minge lovită cu capul de Mureşan şi inscrie primul gol pentru România. 7 minute mai tarziu, din păcate, Muzaka (87) înscrie în colţul din dreapta jos al porţii, restabilind egalitatea şi scorul final al meciului.

Spre dezamăgirea tuturor, naţionala României nu a mai reuşit sa câştige niciun meci de doi ani de zile  (România – Insulele Faroe 1-0). Fanii au strigat din nou din tribune demisia, nemulţumiţi în primul rând de antrenorul Răzvan Lucescu.

Naţionala are nevoie de victorii în cele două meciuri care se vor mai disputa în anul 2010 pentru a spera la calificare: România – Belarus, care se va juca pe 7 septembrie in Ghencea şi Franţa – România, care se va juca pe 9 septembrie la Paris.

Conducătorii de partid şi de stat privesc demonstraţia oamenilor muncii din Capitală, cu prilejul zilei de 1 mai 1965. Sursa: Fototeca online a comunismului Românesc

În perioada septembrie – noiembrie 2010, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), în colaborare cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Fundaţia Dinu Patriciu şi Fundaţia Konrad Adenauer, organizează cursuri de perfecţionare pentru 100 profesori de istorie din învăţământul preuniversitar pe tema „O istorie a comunismului din România” se arată într-un comunicat de presă al amintitei instituţii.

Prin aceste cursuri, IICCMER îşi propune să amelioreze metodologia specifică de predare a istoriei regimurilor totalitare şi, în particular, a istoriei comunismului românesc. De asemenea, scopul unui astfel de demers este încurajarea predării istoriei regimului comunist din România şi menţinerea vie a dezbaterii asupra consecinţelor celor patru decenii de dictatură comunistă în Europa de Est.

Cursurile se adresează profesorilor de istorie din judeţele Tulcea, Brăila, Călăraşi, Galaţi (Murighiol 3-4 septembrie 2010); Bucureşti şi Ilfov (Bucureşti 24-25 septembrie 2010); Vâlcea, Albă şi Sibiu (Sibiu 15-16 octombrie 2010); Covasna şi Harghita (Sovata 12-13 noiembrie 2010).

Începând cu anul 2008, IICCMER a organizat cursuri similare în diverse judeţe ale României (Timişoara, Constanţa, Cluj, Braşov etc.) la care au participat în total 260 de profesori de istorie.

De asemenea, după introducerea în licee, în septembrie 2008, a cursului opţional „O istorie a comunismului din România” şi publicarea de către IICCMER a manualului cu acelaşi titlu, 1750 de elevi din 65 de licee din întreaga ţară au optat în anul şcolar 2008 – 2009 pentru cursul opţional mai sus menţionat. În anul şcolar 2009 – 2010, numărul elevilor s-a dublat, 3500 de elevi din 108 licee urmând acest curs.

Proiectul IICCMER „O istorie a comunismului din România”, care a cuprins concursuri pentru elevi pe teme legate de istoria şi memoria comunismului, editarea unui manual de liceu şi organizarea de cursuri de perfecţionare cu profesori de istorie pe aceeaşi temă, a câştigat anul trecut Premiul I pentru cel mai bun proiect educaţional al anului, în cadrul Galei Premiilor în Educaţie organizate de Fundaţia Dinu Patriciu, informeaza site-ul ICCMER.

Guvernul Francez accentuează că aceste deportări nu sunt inedite şi că în 2009 peste 10.000 de cetăţeni străini au fost expulzaţi din Franţa, în principal către România şi Bulgaria. LSRS nu se pronunţă împotriva respectării legii franceze, care impune cetăţenilor români şi bulgari limite asupra şederii lor în Franţa. În schimb, Liga se arată profund alarmată de selectarea romilor de origine română şi bulgară ca şi “ţapi ispăşitori” pentru problemele generale de ordine publică din Franţa, având în vedere că aceştia reprezintă mai puţin de 10% din populaţia migratoare aflată pe teritoriul francez.

Liga Studenţilor Români din Străinătate numără peste 300 de membri în instituţii de vârf franceze precum Ecole Normale Supérieure, École Polytechnique, Université Pierre-et-Marie-Curie, Université Louis Pasteur Strasbourg I, Sciences Po Paris, Université Joseph-Fourier, Grenoble I şi Université Paris-Sorbonne. Mulţi dintre aceşti studenţi de origine română reprezintă elite de calibru mondial, care au ales să studieze în Franţa datorită unei vechi tradiţii de prietenie şi apropiere culturală între cele două naţiuni. Prezentarea acestor expulzări ca şi soluţii la ordinea publică şi asocierea artificială a actelor de criminalitate din Franţa cu cetăţenii români nu sunt în spiritul acestei tradiţii. De asemenea, aceste acţiuni lezează imaginea generală a României în Franţa, Europa şi în întreaga lume şi au potenţialul de a provoca reacţii de discriminare împotriva tuturor persoanelor de origine română.

Liga Studenţilor Români din Straintatate consideră că nu există soluţii etnice, rasiale sau naţionaliste pentru problemele de ordine publică dintr-un stat şi că orice probleme legate de minorităţi trebuie rezolvate într-o atmosferă tolerantă şi nediscriminatorie. Având în vedere situaţia curentă din Republica Franceză, LSRS face apel la Statul Român şi la comunitatea română din Franţa pentru monitorizarea atentă a acestor expulzari, în vederea respectării legilor internaţionale şi a drepturilor omului cu privire la cetăţenii români. De asemenea, LSRS încurajează societatea civilă din România şi organizaţiile româneşti de studenţi şi tineret din întreaga lume să protesteze ferm în legătură cu această situaţie, care perpetuează nejust o percepţie negativă la adresa României şi a cetăţenilor ei.

Liga Studenţilor Români din Străinătate (LSRS) este prima şi singura organizaţie care asigură un cadru de organizare reprezentativ al studenţimii române din străinătate, promovând o puternică solidaritate între membrii săi, ca reprezentanţi de valoare ai României, precum şi o atitudine pozitivă faţă de perspectivele întoarcerii lor în ţară după terminarea studiilor. Scopul principal al LSRS este de a apăra şi promova drepturile şi interesele academice, profesionale, sociale şi culturale ale membrilor săi, precum şi de a facilita contribuţia lor la dezvoltarea României.

LSRS

foto: english.aljazeera.net

Statele Unite găzduieşte în aceste zile summit-ul de pace al Orientului Mijlociu, principalul mediator în discuţii fiind preşedintele american, Barack Obama. Acesta s-a întâlnit în privat cu prim-ministrul israelian Binyamin Netanyahu şi cu preşedintele palestinian, Mahmoud Abbas.

Discuţiile au avut loc miercuri, 1 septembrie, iar în timpul conferinţei de presă Barack Obama declară: “Aşa cum le-am spus şi lor, o asemenea oportunitate s-ar putea să nu mai apară în curând. Nu-şi pot permite să piardă această ocazie”, referindu-se la momentul favorabil în care ambele părţi au şansa de a-şi prezenta punctele de vedere. Referitor la posibilitatea unei păci durabile în Orientul Mijlociu, Obama declară: “Sunt încrezător, puţin circumspect, dar încrezător”.

Întâlnirile dintre Netanyahu şi Abbas au ca scop căutarea unei rezoluţii pentru o pace stabilă şi, poate, permanentă fără ca interestul naţional al celor două state să fie afectat.

“Vom face toate eforturile şi vom lucra neîncetat pentru a ne asigura că aceste negocieri nu au fost în van” a declarat Mahmoud Abbas, adresându-se celor doi parteneri de discuţii.

“Când am părăsit Libanul, am primit în schimb teroare. Când am părăsit Gaza, am primit în schimb teroare. Vrem să ne asigurăm că teritoriul pe care îl vom ceda nu va deveni, la rândul său, o enclavă teroristă sponsorizată de Iran şi îndreptată împotriva Israelului” spune Netanyahu îngrijorat pentru siguranţa cetăţenilor pe care îi reprezintă.

sursa: AlJazeera

Exemplu meniu business

TAROM, companie naţională sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii lansează, de la 01 septembrie 2010, un nou concept de catering la bordul aeronavelor sale, îmbunătăţind meniurile oferite pasagerilor săi.

Noile meniuri sunt preparate luând în calcul atât destinaţia către care se îndreaptă pasagerii -mâncarea fiind adaptată la cultura şi obiceiurile culinare ale celor care călătoresc, cât şi timpul petrecut la bord. Pe zborurile scurte, precum cele care deservesc destinaţiile interne – sunt preferate gustările, în timp ce pentru cursele lungi, meniurile sunt gândite pentru a aduce un aport mai mare de calorii.

Noul meniu, care va fi servit începând cu data de 1 septembrie 2010 – va conţine vită, file de peşte şi curcan, selecţia fiind realizată în funcţie de durata zborului. De asemenea, atât la clasa Business, cât şi la clasa Economic, pasagerii TAROM vor fi invitaţi să aleagă dintr-un sortiment nou de vinuri atent selecţionate. În plus, cei care călătoresc la clasa Business, pe cursele externe ale companiei vor putea opta pentru un nou tip de şampanie şi de bere, de calitate superioară. Tot la clasa Business, atât pe cursele interne cât şi pe cele externe ale companiei – va fi introdus, ca desert, un nou tip de prăjitură, de calitate premium.

Exemplu meniu economic

La clasa Economic, pe cursele lungi, meniurile vor avea la bază, în mare parte, preparate din paste, combinate cu brânză, spanac sau sos de roşii etc., în funcţie de reţeta zilei propusă de bucătarul Antoine Bernard, cel care concepe şi supervizează realizarea meniurilor oferite pasagerilor TAROM. Ca desert, noul platou va conţine o brioşă cu vanilie, ciocolată sau fructe.

Pe cursele externe ale companiei TAROM (cu o durată de până la două ore) se va oferi, în general, la clasa Economic, un “Club Sandwich” sau o gustare – constând dintr-un sandwich baghetă sau ciabatta şi un desert, în timp ce pe cursele interne se vor servi covrigei săraţi şi se va putea opta pentru bere.

“Noul meniu TAROM, care va fi servit începând de la 1 septembrie 2010 a fost creat respectând toate cerinţele calorice pentru un organism sănătos, având cantităţile de proteine şi vitamine necesare. Meniul este preparat de personal calificat, pentru a răspunde exigenţelor pasagerilor iar sortimentele de prăjituri oferite la bord sunt pregătite în cofetăria proprie. Aspectul şi prezentarea meniului este foarte importantă, de aceea am folosit noi reţete şi sosuri cu diverse arome şi culori, ca să diversificăm meniul”, explică Antoine Bernard.

Compania TAROM va continua să ofere – gratuit – pasagerilor şi meniuri speciale, care pot fi comandate de către aceştia, în momentul în care îşi realizează rezervările pe zborurile TAROM. Se poate opta pentru: meniu vegetarian, meniu lacto-vegetarian, meniu raw vegetarian (care include legume proaspete), meniu constând doar în fructe, meniu de post, meniu fără sare şi meniu care respectă rigorile regimului alimentar al persoanelor care au diabet. De asemenea, la cererea pasagerilor, pot fi realizate meniuri pentru bebeluşi sau meniuri pentru copii.

Serviciile de catering oferite includ şi opţiunea pentru meniuri specifice unor zone geografice şi culturale, cum ar fi meniu indian, hindus, musulman sau cuşer.

sursa: Compania Tarom

Alexander Bortnikov, şeful FSB, a câştigat în jur de 4,7 milioane de ruble (120,000 de euro) anul trecut, un salariu mult peste media din Federaţie şi cu peste 20 de procente mai mult decât preşedintele Medvedev sau prim-ministrul Putin.

Istoria recentă a FSB-ului este favorabilă din punct de vedere financiar, mai ales între anul 2000 şi anul schimbării din funcţie a lui Vladimir Puţin, fost membru al KGB.

Acum doi ani, în urma alegerii în funcţia de preşedinte, Dmitry Medvedev declara război deschis corupţiei, deşi, spun analiştii, nu se văd decât puţine schimbări notabile în această perioadă. Similar cu situaţia României, în Rusia oamenii de rând glumesc pe seama persoanelor publice care declară venituri modeste şi în realitate se înconjoară de produse de lux.

Rămâne de văzut dacă noile politici anti-criza din Rusia vor avea vreun efect asupra corupţiei. Noua transparenţă a principalelor instituţii este, oricum, binevenită.

Sursa: REUTERS

Corul Voci Transilvane dirijat de Adrian Corojan

Ansamblul coral Voci Transilvane din Cluj-Napoca care are în componenta sa trei coruri: Corul mixt FEROVIARIA, Corul bărbătesc EUFONIA și Corala feminină CANTABILE, susține, in zilele de 5 și 8 septembrie a.c., două concerte de muzică religioasă  la Istanbul, la invitația Institutului Cultural Român Dimitrie Cantemir-Istanbul.

Primul concert va fi susținut la Biserica românească, ctitorie brâncovenească, iar un al doilea concert de muzică laică românească şi universală va fi susținut în grădina Muzeului Cantemir, situat într-o aripă a Palatului Cantemir din cartierul Fener, bogatul Fanar de altădată. Concertele se vor desfășura sub dirijarea profesorului Adrian Corojan.

sursa: jurnal.md foto: parlament.md

Scriitorul Adrian Paunescu a fost decorat, prin decret prezidential, emis de presedintele republicii Moldova, cu „Ordinul Republicii”. Presedintele interimar, Mihai Ghimpu, a mentionat, în cadrul unei întâlniri cu scriitorul, ca înalta distinctie i-a fost conferita lui Adrian Paunescu în semn de profunda recunostinta „pentru contributia remarcabila adusa la dezvoltarea literaturii române, la promovarea valorilor nationale si a adevarului istoric si la consolidarea constiintei si solidaritatii nationale”, scrie jurnal.md.

sursa: jurnal.md

Cea mai veche hartă ajunsă în România, zgâriată pe o tablă de argint este a Mesopotamiei, datând din sec. XIV-XV î.e.n.

Primele hărţi propriu-zise apar la grecii antici. Cea dintâi hartă grecească a fost construită de ANAXIMADRU din MILET şi cuprinde lumea cunoscută a timpului său, înconjurată de OKEANOS, în ipoteza Pământului plan.

Cele mai remarcabile rezultate cartografice în antichitate au fost construirea primului glob geografic de către CRATES şi imaginarea primelor sisteme de proiecţie de către HIPARH (sec. II î.e.n.) şi PTOLEMEU (sec. II e. n.).

Romanii n-au îmbogăţit cu nimic baza teoretică a reprezentărilor cartografice, chiar dacă au întocmit şi ei hărţi numite itinerarii, necesare în războaiele lor de expansiune. O astfel de hartă este Tabula Peutingeriană.

În feudalism, dezvoltarea comerţului atrage după sine întocmirea hărţilor legate de necesităţile practice. Astfel se construiesc hărţi marine de către italieni, cunoscute sub numele de portulane, care se refereau de obicei la o bazinul unei singure mări.

Abraham Ortelius (Aprilie 14, 1527 – Iunie 28, 1598)

Secolul al XVI-lea se caracterizează printr-o fructuoasă şi valoroasă activitate cartografică, cei mai importanţi reprezentanţi ai acestei perioade fiind MERCATOR şi ORTELIUS (olandez). Mercator publică în anul 1578 un prim atlas de hărţi geografice după hărţile lui Ptolemeu, dar reconstituite şi corectate de el. La întocmirea hărţilor, utilizează proiecţia cartografică şi propune mai multe proiecţii, dintre care una pentru navigaţie, care îi poartă numele, fiind folosită şi în prezent.

Sec. al XVII-lea este cunoscut prin apariţia unor atlase, care pe lângă hărţile respective conţineau şi texte.

Din secolul al XVIII-lea merită amintită activitatea de întocmire a hărţilor la scări mijlocii şi mari. Prima hartă topografică este harta Franţei a lui Cassini la scara 1:86400.

În anul 1871 are loc primul congres de geografie, unde se pune problema alegerii meridianului de origine sau a primului meridian, probleme rezolvată în 1884 la o conferinţă special convocată la Washington, când s-a ales ca meridian de origine meridianul observatorului de la Greenwich.

La sf. sec. al XIX-lea (1891), la Congresul de la Berna, pentru unificarea hărţilor topografice naţionale într-o hartă internaţională s-a adoptat propunerea lui A. Penck de a construi o hartă a globului la scara 1:1.000.000. În 1899 s-a hotărât întocmirea unei hărţi batimetrice a Oc. Planetar la scara 1:10.000.000 care a apărut în 1904.

Între cele două războaie mondiale s-au realizat diferite tipuri de hărţi şi atlase. Opera cartografică de importanţă mondială a acestei perioade este Marele Atlas Sovietic al Lumii.

După al doilea război mondial, dezvoltarea cartografiei este în plină ascensiune, se continuă cu întocmirea atlaselor naţionale, a hărţilor topografice pentru noile state apărute, apariţia unor dicţionare poliglote, organizarea unor conferinţe internaţionale de cartografie, etc.

După etapele „aproximărilor dimensionale, geometrizării geografiei” şi „aplicării metodelor statistice în geografie”, anii 1960 marchează debutul etapei informatizării cartografiei. Această etapă se identifică cu debutul GIS, ea fiind condiţionată de perfecţionarea rapidă a calculatoarelor.

Volumul imens de informaţii cu care operează cartografia şi-a găsit pentru prima dată posibilităţile de a fi valorificat (prelucrat) şi validat (în practică) prin GIS. Primii paşi au fost marcaţi prin constituirea bazelor de date, care ulterior au putut fi utilizate şi de către alţi beneficiari.

O astfel de bancă de date este compusă din datele brute (propriu-zise), neprelucrate care sunt memorate pe un suport fizic (benzi sau discuri magnetice-CD) şi dintr-un sistem de programe care asigură introducerea, organizarea, stocarea, activarea şi prezentarea lor. Sistemul poate opera în general atât cu date cantitative cât şi calitative, exprimând valoarea parametrilor geografici dintr-un anumit punct, regiune, zonă geografică. Fiecare punct, dar şi tip de informaţie primeşte un anumit cod. Codul serveşte în actualizarea informaţiei, la cerere. Băncile de date permit înnoirea informaţiei înmagazinate, respectiv aducerea la „zi”, precum şi trierea şi regăsirea rapidă a informaţiilor cerute, fie prin afişarea pe ecranul calculatorului (prin intermediul operatorului uman), fie prin imprimarea informaţiei (pe imprimanta anexă computerului).

Reprezentare electronica, Google Earth

Un pas înainte în informatizarea cartografiei l-a constituit realizarea atlaselor electronice, care pot conţine pe lângă informaţiile unei bănci de date tradiţionale, şi informaţie sub formă grafică (hărţi generale, hărţi tematice, cartograme, blocdiagrame, cartodiagrame, profile, etc.). Atlasele electronice prezintă avantajul modificării rapide a informaţiei conţinute sub formă grafică de la un eveniment sau fenomen geografic prezent la unul viitor, întrunind atributul de „operaţional” şi „funcţional”.

Carl Steinitz e unul din precursorii GIS-ului, el realizând primele studii experimentale în cadrul unui laborator de grafică computerizată la Harward, laborator creat în 1965 cu o donaţie Ford. Programele create, testate şi răspândite de aici au fost:

- SYMAP – program de cartografiere automată;

- CALFORM – program de cartografiere cu pen-plotter;

- SYMVU – program de cartografiere suprafaţă-perspectivă;

- POLYURT – program de manipulare a bazei de date cartografice;

În dezvoltarea GIS pot fi identificate cel puţin cinci etape.

Etapa întâia debutează cu anul 1960, când computerele se foloseau la realizarea hărţilor şi a altor imagini care s-ar fi putut realiza şi fără computer. Analizele spaţiale şi statistice erau dificile, cu un profesionalism scăzut, iar pesimismul general era mare.

Etapa a doua începe cu anul 1970. Analizele GIS sunt mai sofisticate, iar prin tehnicile statistice şi cartografice noi, dar şi prin metodele de analiză spaţială mai complexe, proiectele G.I.S. trezesc un mare interes, fiind finanţate de la buget. GIS-ul interacţionează alte discipline şi profesii, în mod deosebit ingineria. Soft-urile sunt din ce în ce mai complexe şi private. Atenţia se axează pe luarea deciziilor.

Anul 1975 marchează începutul celei de-a treia etape. Tehnica G.I.S. este concretizată în afişaje grafice diverse şi tridimensionale. Noutatea adusă de GIS este dată de posibilitatea referenţierii acestor date faţă de coordonatele geografice (longitudine şi latitudine).

Etapa a patra debutează odată cu anii deceniului nouă, respectiv 1980-1981. Apariţia primelor GIS operaţionale (Sistemul Informaţional Geografic Canadian şi Unitatea Experimentală de Cartografie a Marii Britanii), încă din anii ’60, este urmată în anul 1982 de sistemul ARC/INFO al firmei Environmental Systems Research Institute din U.S.A. Deceniul al nouălea se remarcă de asemenea prin progrese spectaculoase ale tehnicii de calcul. Apariţia Pc -urilor şi softurilor, dar şi posibilităţilor de software în engleză şi franceză deschide o nouă etapă în existenţa GIS.

Etapa a cincea se identifică cu actualitatea sau mai precis cu ceea ce a urmat anului 1990, când pentru prima dată în istoria cartografiei româneşti putem vorbi despre facilităţile oferite G.I.S.

HARTA ŞI PLANUL

Cea mai simplă definiţia care s-ar putea da hărţii este aceea de reprezentare micşorată a unei porţiuni din suprafaţa terestră. Definiţia enunţată are calitatea de a fi foarte concisă, dar în acelaşi timp şi neajunsul de a nu reda în întregime conţinutul noţiunii de hartă. Acest lucru se constată la o analiză cât de sumară a hărţii. În primul rând, se constată că harta este o reprezentare în plan a suprafeţei terestre. Aceasta o deosebeşte de reprezentarea sub formă de globuri, care deşi sunt reduse ca răspândire sunt cele mai corecte. În schimb, pe hartă se înregistrează deformările cunoscute. Deoarece harta redă porţiuni mari din suprafaţa terestră, la realizarea ei se ţine seama de curbura suprafeţei terestre, în timp ce la planuri nu e necesar să se ţină seama de curbură.

O altă caracteristică uşor de observat este aceea că elementele reprezentate sunt reduse pe baze matematice riguros exacte, adică la o anumită scară. Aceasta îi conferă precizia necesară în diferite activităţi practice sau de cercetare.

De asemenea, se constată că harta nu este o fotografie a suprafeţei terestre. Elementele suprafeţei terestre sunt redate prin nişte desene care uneori nici nu seamănă cu elementele din natură. Desenele respective sunt semnele convenţionale, ceea ce înseamnă că harta este o reprezentare convenţională.

Se mai constată că pe hartă nu sunt redate toate elementele terenului, ci că apar în funcţie de mărimea suprafeţei reprezentate, numai elementele cele mai evidente. Deci, se poate spune că este vorba de o generalizare cartografică.

Legat de conţinutul hărţii se poate constata că unele hărţi conţin toate elementele posibil de reprezentat (ansamblul elementelor naturale şi antropice ale unui teritoriu), fiind numite hărţi generale, iar în unele apar numai un element, fiind numite hărţi speciale sau hărţi tematice. Ţinând cont de caracteristicile menţionate se poate formula o definiţie mai completă.

Harta este o reprezentare în plan, micşorată, convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre, cu fenomene naturale şi sociale de la un moment dat, realizată pe principii matematice şi la o anumită scară, ţinând cont de sfericitatea pământului.

Planul este o reprezentare cu aceleaşi caracteristici ca şi harta, diferenţele constând în faptul că redă o suprafaţă mai mică de teren, însă cu mai multe detalii şi cu o mare precizie. Deoarece scara mare nu permite redarea unei suprafeţe întinse de teren, porţiunile terestre reprezentate se consideră plane, deci nu ţine cont de sfericitatea pământului.

Clasificarea hărţilor

Problema clasificării hărţilor este foarte importantă pentru orientarea în folosirea şi studierea materialului cartografic.

Deşi nu există o clasificare cu valabilitate universală, de-a lungul timpului au fost luate în considerare diverse criterii în ordonarea materialelor cartografice.

1. În funcţie de dimensiunea teritoriului cartografiat:

-         hărţi modiale (planigloburi, mapamonduri, planisfere), care reprezintă întrega suprafaţă terestră;

-         hărţi ale emisferelor pe latitudine şi respectiv longitudine;

-         hărţi ale grupelor de continente;

-         hărţi ale oceanelor şi mărilor limitrofe;

-         hărţi ale unor continente;

-         hărţi ale unor state;

-         hărţi cu regiuni dintr-un stat.

1. În funcţie de scară:

-         hărţi la scară mare

-         hărţi la scară mijlocie

-         hărţi la scară mică.

1. În funcţie de conţinut:

-         hărţi generale

-         hărţi tematice sau speciale:

1. i.      hărţi tematice fizico-geografice (hărţi hipsometrice, morfologice, ale energiei reliefului, climatice, pedologice, biogeografice, hidrologice, etc.)
2. ii.      Hărţi tematice socio-economice (hărţi ale populaţiei, ale căilor de comunicaţie, economice calitative şi cantitative, politico-administrative, ale modului de utilizare a terenului, etc.)

1. În funcţie de destinaţie:

-         hărţi informative;

-         hărţi ştiinţifice;

-         hărţi didactice;

-         hărţi turistice;

-         hărţi pentru navigaţie.

1. În funcţie de originalitate

-         minutele topografice, care constituie rezultatul direct al ridicărilor topografice;

-         copiile, adică reproduceri după minutele topografice la aceeaşi scară;

-         derivatele, adică reproduceri după copiile topografice însă la scară diferită (mai mică).

1. În funcţie de numărul culorilor:

-         hărţi monocrome

-         hărţi policrome.

1. În funcţie de modul de realizare:

-         hărţi analogice

-         hărţi digitale (în format raster şi respectiv în format vector).

1. În funcţie de modul de prezentare:

-         hărţi propriu-zise

-         hărţi virtuale.

Kerekes Gabor