Ce inseamna sa nu iti fi insusit, dupa atatia ani, statutul de reprezentant al statului? Un telefon in prag de seara, amenintari si ghicitori neelucidate au fost picatura care a umplut paharul de tristete al romanilor din toata tara si, sunt convinsa, si al celor de pe toate meridianele globului.

 Sa ataci un om care si-a dedicat viata unei idei, sa incerci sa impui cu forta un punct de vedere uitand ca esti in fruntea unui stat in care pentru dreptul la opinie s-a murit, au fost greseli pe care, cu siguranta, Traian Basescu nu le-a perceput, si, ca de fiecare data cand a aruncat cate o petarda in viata publica romaneasca, nu a anticipat nici reactia publica mizand, probabil, pe o adormire a simturilor romanilor.

Am spus de la bun inceput, si vad ca la aceasta idee se raliaza din ce in ce mai multi analisti politici, ca in discutie nu a fost nici legea sanatatii, o lege fundamentala pentru oprirea scurgerii hemoragiei de fonduri catre un sistem care, oricat de mult am baga in el, nu merge si basta, nici vehementa cu care presedintele a aparat ceva ce vroia sa ne fie bagat pe gat cu forta, si la care sa nu avem dreptul sa ne dam cu parerea – ca in situatia celor alte 17 legi trecute prin asumare politica, nici depasirea cadrului de reprezentare a functiei sale si interventiile televizate, ci marlania cu care a atacat un om care a FACUT CEVA CE FUNCTIONEAZA, si i-a considerat pe toti romanii niste handicapati care nu pot avea aceeasi opinie ca mega specialistii comisiei sale.

A fost marlania cu care i-a atacat pe toti romanii laolalta, cap de linie fiind un Profesionist! A fost atacul murdar al politicului impotriva profesionalismului si daruirii! ASTA, a fost picatura! Ca s-a legat totul si de un nume, e cu totul altceva si oricine ar fi fost in postura doctorului Arafat, care are la activ sute de vieti salvate, ar fi primit aceeasi simpatie publica si aceeasi sustinere.

Dl. presedinte nu trebuie sa fie strain de acest sentiment deoarece si el a fost salvat de un val de simpatie publica cand tot restul clasei politice in ataca la unison.

De data asta un om ne-a demonstrat ca devotamentul si lupta pentru o idee merita orice sacrificiu daca mintea si inima raman curate. Comportamentul doctorului Arafat vs mojicia acuzelor aduse este exemplar si demostreaza, o data in plus, ca o coloana vertebrala dreapta nu are ce cauta in politica, in functii publice, acolo unde linguseala, uzurparea, urzelile si altele, sunt la ele acasa.
Ce nu au inteles insa politicienii nostri, toti, de toate culorile, din tot acest protest, este ca nu ii mai vrea nimeni, pe niciunii si ca e vremea schimbarii. E vremea valorilor, e vremea ca profesionalismul sa primeze daca vrem cu totii sa ne fie bine.
E uimitor ca mai avem principii. E ultima noastra sansa, de altfel. Intr-o lume condusa de interese si intrigi, e bine sa mai existe si asa ceva. Altfel, echilibrul nu ar mai exista!
Daniela Soros, Romanian Global News