Aş fi vrut ca titlul să fie “…şi izmana mitică“, însă din respect pentru obiectul de lenjerie bărbătească m-am văzut nevoit să nu fac o astfel de asociere. Dar să incepem cu profilul beizadelei şi nu întâmplător, al celei de Mărăşti. După cum unii ar tinde să creadă, acest soi de beizadea nu se înscrie [...]

Nicdecum nu am să mă pregătesc a comenta consacratul adagiu biblic. Mă gândesc mai degrabă la el, statul, căruia neşovăitor trebuie să-i plătesc preţul condiţiei mele de personaj social. Adică el, statul, mă protejează împotriva tiraniei, nedreptăţilor sociale ori de alt soi, veghează asupra libertăţilor mele, mă îngrijeste mai abitir decât îngrijeşte un bătran ceasornicar [...]

Câinele moare de drum lung iar prostul de grija altuia spunea românul întru înţelepciunea sa.  A înţelege pe deplin profunzimea acestor cuvinte nu este treabă uşoară şi nici hărăzită oricui. Situaţiile, însă, generatoare a unor sentimente de aversiune instinctivă  şi profundă dezaprobare faţă de amabilitatea excesivă şi nu arare ori suspectă, nu sunt străine nici [...]

Dorinţa de socializare, nu mă refer aici la trecerea în proprietatea întregului popor a principalelor mijloace de producţie sau alte bunuri aflate în proprietate privată ci la procesul de integrare socială a unui individ într-o colectivitate, ne face să acţionam adesori împotriva simţirilor personale. Ficare îşi doreşte să fie plăcut şi respectat. Toţi îşi doresc un loc [...]

O sa explic in randurile de mai jos de ce parearea generala, impartasita si de unii dintre atei, cum ca religia, desi falsa, e necesara societatii, chiar indispensabila, pentru moralitatea “buna” pe care o predica, e o  parere gresita. Religia nu doar ca nu e un lucru bun pentru societate, insa nu intruneste nici macar conditiile unui fapt indiferent. Din contra [...]

Inutil să amintesc pentru cititorii inteligenţi – se-nţelge – ai acestei publicaţii, că dincolo de intenţiile unui autor, acesta va plasa involuntar în lumea imaginară pe care o creeză, clişee, idei, mentalităţi, idealuri, păreri, gesturi, gusturi, etichetări proprii timpului său. La urma urmei nu ne putem rupe complet nici de contemporaneitate, nici de limba maternă, cu [...]

Când mă gândesc la poporul meu, Drăgăliţă Doamne, îmi vine aşa o tristeţe şi o durere în suflet, unde-l văd atât de prost, de naiv, de incult, toate aceste sentimente pentru că, cu toate păcatele de neiertat pe care le are, şti-mă dracu de ce îl iubesc nespus. Săracu de el, lipsit sute de ani [...]